“Un om superior vorbeste putin dar exceleaza in faptele sale.” – Confucius

Un ochi plange altul rade

Ma intreb ce inseamna cu adevarat rau, bun... bine, rau. Adevar. Se spune ca adevarul este la mijloc. La mijloc oare? In bataia pustii? Hm. Acolo sa fie ascuns? Chiar acolo? Sa ne arda God chiar atat de tare incat sa umblam pe sarma ca sa aflam? Ce e bine, bun pentru unii, e viceversa pentru altii. Deci? Deci, ce... cum? De cum incepi sa aflii mai multe despre viata, cu atat mai mult iti plang ochii? Poate ca da, poate ca nu. Cu cat afli si mai multe iti rad ambii? Poate ca da. Ce sens au toate? De ce unu si nu 2. De ce stanga si nu dreapta. De ce sus si nu jos. De fapt exista sus si jos? Stanga dar si dreapta? Minus, plus. Corect, incorect... pfff. Intrebari in noapte. Exista noapte? Intuneric? Minciuna, adevar... Pana unde e minciuna si de unde incepe adevarul, incorectitudinea si corectitudinea. Fata de ce, fata de cine? Unde este punctul de legatura, punctul de aur, exista asa ceva? Nu, da... Chiar facem noi ce vrem? Oare chiar avem liber albitru? Degeaba or ba, tiparul da cu pumnul in masa cum vrea el. Oare... chiar asa? Suntem invinsi de multe ori dar inca luptam, unii. De ce? Whatever...
4U. U know who. Da poate ca nu.

Buddha a spus: ”De fiecare data cand nu resimti suferinta la un rau care ti se face, tot atat de mult rau moare in lume.”

Langa Tokyo traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.

Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza.  Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea.

S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil.

La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:

- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?

- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.

- Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.

- Ei bine la fel stau lucrurile si cu orice ura, manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.

Creativitate- Copilul si inteleptul- amuzant

Se spune ca un copil a sapat pe malul marii o groapa si ca lua cu un pahar apa din mare si o turna in groapa sapata in nisip. In timp ce facea asta, un intelept care trecea pe acolo l-a vazut si s-a apropiat de el. „Ce faci aici, copile?” l-a intrebat inteleptul. Iar copilul i-a raspuns foarte serios „Esti prost sau orb? Nu vezi ca mut marea in aceasta groapa?”. Acest tip de gandire lipsit de logica este necesar pentru a stimula creativitatea. Marius Simion NLP Mania

Schimbare- comanda-i tu mintii, foloseste-o tu pe ea

"In viata mea am avut mii de probleme, dintre care majoritatea nu s-au intamplat niciodata." Mark Twain

Schimbare

"Atunci cand continuati sa faceti ceea ce ati facut mereu, veti obtine ceea ce ati primit de fiecare data." Jim Rohn

Schimbare

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:

- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?

- Nu - i-a raspuns batranul. Vino cu mine!

L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:

- Vezi acest vlastar, stii ce este?

- Da, parinte, un puiet de brad.

- Smulge-l!

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.

- Acum, scoate-l pe acesta.

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:

- Smulge-l acum pe acela.

- Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te si mai cheama pe cineva.

Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.

- Acum scoateti bradul falnic de acolo.

- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.

- Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.

"Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou."